.png)
Vasile și Costel la o bere:
— Măi Costele, am auzit că ai fost la doctorul ăla scump de la Iași ca să slăbești, că te făcuseși cât un dulap cu trei uși! zice Vasile la o bere.
— Am fost, măi cumătre, am fost... Mi-o dat o dietă modernă, de-i spune „intermitentă”, zice Costel oftând de foame.
— Ș-apoi cum vine asta, măi băiatule? Ce ai voie să mănânci în dieta asta de la oraș?
— Păi mi-o zis așa: timp de opt ore pe zi am voie să mănânc orice, iar restul de șaisprezece ore nu am voie să pun nimic în gură, doar apă plată!
— Păi și funcționează, măi creștine? Te simți mai ușor după o săptămână de regim?
— Apăi, cum să-ți spun... În alea opt ore mănânc de rup, de nu mai poate nevasta să facă față cu gătitul!
— Păi și în restul de șaisprezece ore ce faci, măi Costele, cum reziști fără mâncare?
— Ei, cum să rezist... În restul de șaisprezece ore dorm neîntors, că dacă mă trezesc din greșeală, mănânc și frigiderul cu tot cu magneții de pe el!😛😛😛
Este un banc tratati-l ca atare!
Bonus
Bulă și examenul de căpitan:
— Băi Bulă, am auzit că ai dat examenul de căpitan de navă la Constanța și te-au picat comisarii, zice Ștrulică la o bere.
— M-au picat, măi cumătre, m-au picat din cauza unei întrebări încuiate, de parcă voiau să mă vadă la sapă de lemn! se plânge Bulă.
— Ș-apoi ce te-au întrebat, măi băiatule, de te-ai blocat în halul ăsta?
— Păi, m-au întrebat așa: „Dacă vine un uragan din dreapta, ce faci, domnule marinar?”... Și eu am zis că arunc ancora!
— Păi și e bine, nu? Și dacă mai vine un uragan și din stânga?
— Am zis că mai arunc o ancoră! Și dacă mai vine unul din față, mai arunc o ancoră!
— Păi bine, măi Bulă, și de unde naiba aveai tu atâtea ancore pe vas?
— Ei, de unde? Păi exact asta m-a întrebat și comisarul... Iar eu i-am răspuns simplu: „Dar dumneata de unde naiba aduci atâtea uragane, măi deșteptule, din buzunar?!”😃
Păcală și ratele la bancă:
— Păi bine, măi Păcală, te văzui ieșind din banca aia mare de la oraș cu fața albă ca varul, zise Tândală mirat.
— Fusei, măi Tândală, fusei să iau un împrumut de bani, că voiam să-mi iau și eu căruță modernă, cu aer condiționat.
— Păi și nu-ți dădură banii domnii ăia de la ghișeu, de ești așa de supărat?
— Păi mi-i dădură, da' mă pusseră să semnez un morman de hârtii și mi-zisseră că trebuie să dau înapoi dublu timp de treizeci de ani!
— Aoleu! Păi și ce le ziseși, măi băiatule, când auzii de atâția ani de sclavie?
— Păi le zisei că eu semnez bucuros, da' să scrie acolo în contract că dacă eu mor peste zece ani, banca rămâne cu restul de plată... și s-au uitat la mine de parcă eu eram ăla hoț, nu ei!😜
La pescuit pe gheață:
— Păi bine, mândro, te duseși la pescuit pe gheață și veniși înapoi cu mâna goală și cu fruntea spartă? o întreabă soțul mirat.
— Păi fusei, măi Viorele, da' dădui peste o problemă mare de tot acolo, pe lacul ăla înghețat!
— Păi ce problemă, fată? Nu putuși să faci și tu o gaură mică în gheață cu toporul, cum face toată lumea?
— Păi tocmai asta e! Când dădui prima dată cu toporul, se auzi o voce groasă de sus: „Aici nu-i pește!”
— Aoleu! Și ce făcuși, te speriași de vocea lui Dumnezeu?
— Păi mă mutai mai încolo și dădui iar... Și vocea strigă și mai tare: „N-auzi că aici nu-i pește?!”
— Păi și cine era, fată, până la urmă, de te lovi de te făcu zob?
— Păi era directorul patinoarului din spatele blocului, care ieșise la balcon cu mătura să mă alunge!😮
Petrecerea de argint:
— Măi Marine, auzii că făcurăți petrecere mare în weekend, nuntă de argint, 25 de ani de căsnicie! zice vecinul Tache peste gard.
— Făcurăm, băi Tache, făcurăm... Fusese toată lumea din sat, muzică, lăutari, mâncare ca la restaurant!
— Păi și nevastă-ta, Floarea, fuse mulțumită? Ce cadou frumos îi mai dădeși tu după atâția ani de îndurat?
— Păi o dusei la Paris, măi Tache! O lăsai acolo în centru, lângă turnul ăla mare, să vadă și ea lumea!
— Aoleu, ce frumos! Și pentru nunta de aur, de 50 de ani, ce planuri mai aveți, măi Marine?
— Păi, dacă strâng destui bani până atunci... mă duc înapoi la Paris ca să o aduc și acasă! 😀
Soacra și rețeta secretă:
— Ginerică, dragă, ia gustă tu oleacă din sarmalele astea, că le-am făcut după o rețetă nouă, zice soacra cu ochii mijiți.
— Hm, cam ciudat gust au, mamă soacră... Ce-ai pus în ele de sunt așa de iuți și de ciudate? întreabă Costel, mestecând cu noduri.
— Ei, am pus și eu un ingredient secret, adus tocmai de la mănăstire, de la maici... Cică dă putere!
— Păi, mie nu-mi dă putere deloc, mamă soacră, din contră, simt că mă ia cu amețeală și mă strânge în spate!
— Ian caută-ți căutătura, ginerică! Rețeta se numește „Sarmalele Iertării”...
— Iertării?! Păi de ce-i spune așa, mamă soacră?!
— Păi, că după ce mănânci vreo trei, începi să-ți ceri iertare de la toți cunoscuții, că altă șansă nu mai ai până vine salvarea!😯😯😯
Sunt glume si bancuri, tratati-le ca atare!
