 |
| Credit foto: (Canva,com) |
Dimineața începe cu planuri mari. Era o dimineață frumoasă de sâmbătă. Soarele abia răsărise peste dealurile satului, iar Ion își savura cafeaua în curte, privind cu mândrie spre noua lui achiziție – o căruță „modernizată”, cu roți de la o Dacie veche. Maria, în schimb, avea alte planuri: „Ioane, azi mergem la cumpărături în oraș! Să luăm haine, oale, detergenți și ce mai trebuie prin casă.”
Ion s-a uitat la ea de parcă i-ar fi spus că trebuie să se mute la București:
– Mărie, eu și cumpărăturile nu ne prea împăcăm. Tu știi că la piață, dacă stau mai mult de 10 minute, mă ia cu amețeală de la atâtea prețuri.
Maria, fermă ca întotdeauna:
– Lasă vrăjeala, Ioane! Azi mergem amândoi. Că ultima dată, când te-am trimis singur după ulei, ai venit cu un cazan de țuică de la nea Gheorghe!
Ion a oftat și, resemnat, a pornit calul la drum. „No, dacă-i musai, cu plăcere...”, a zis el, încercând să-și păstreze buna dispoziție.
Prima oprire: supermarketul din oraș.
Ajunși în oraș, Maria s-a luminat la față ca un copil într-un magazin de dulciuri. Rafturi întregi pline de produse, lumini strălucitoare, muzică în difuzoare. Ion, în schimb, era complet pierdut:
– Mărie, nu mai bine luam ce ne trebuie de la alimentara din sat? Aici parcă-i labirint!
Maria i-a dat un coș și i-a spus clar:
– Tu te duci la raionul de băuturi și iei două sticle de apă și una de ulei. Dar, Ioane, numai una! Ai auzit? Numai ulei, nu altceva!
Ion a plecat, dar curiozitatea lui a fost mai puternică decât instrucțiunile. La raionul de băuturi, a zărit o ofertă: „Cumperi două beri, primești una gratis.” Cum să rateze așa ceva? Așa că, în loc de apă și ulei, s-a întors cu un zâmbet larg și o pungă plină de bere.
Maria, când l-a văzut, aproape că a scăpat din mână coșul cu legume:
– Ioane, ți-am zis apă și ulei!
– Păi, Mărie, apa e în bere, nu? Și ulei... nu ne trebuie atâta grăsime, că ne îngrășăm!
Incidentul cu cântarul.
După ce au reușit, cu chiu cu vai, să termine cumpărăturile, Maria s-a oprit la raionul de fructe. Acolo, trebuia să cântărească merele. Ion, curios, s-a apropiat de cântar, dar a apăsat din greșeală toate butoanele. Cântarul a început să bipăie, să afișeze prețuri ciudate și, într-un final, s-a blocat.
Un angajat s-a apropiat:
– Domnule, ce ați făcut?
Ion, senin:
– Eu? Nimic! Doar am vrut să văd cât costă un kilogram de mere… în lei vechi!
Maria își ducea mâna la frunte:
– Ioane, nu te mai atinge de nimic, că mai rămânem și fără bon fiscal!
Pauza de cafea... sau nu.
După cumpărături, Maria a vrut o pauză la cafeneaua de lângă supermarket. S-au așezat frumos la o masă, iar chelnerița a venit zâmbitoare:
– Ce vă aduc?
Maria: – O cafea mare cu lapte, vă rog.
Ion: – Mie, o bere rece, că m-am spetit împingând căruțul!
Maria i-a aruncat o privire tăioasă:
– Ioane, e abia 11 dimineața!
– Și? E ora perfectă pentru hidratare!
Chelnerița a izbucnit în râs. Până la urmă, a adus comanda, iar Ion a început să-i povestească Mariei cum el ar face un supermarket „ca la țară”: cu butoiul de varză murată la intrare și cu raion special pentru palincă. Maria doar dădea din cap și se întreba de ce n-a mers singură.
Drumul spre casă și surpriza finală.
După câteva ore bune de cumpărături, portbagajul căruței era plin. Pe drum spre sat, Ion a început să bombăne:
– Mărie, zău că eu nu mai vin cu tine la cumpărături. Parcă m-a luat cineva la arat!
Maria, râzând:
– Lasă, Ioane, că data viitoare o să-ți placă. Poate au și ofertă la bere!
Când au ajuns acasă, Ion a descărcat toate sacoșele, dar a observat ceva ciudat: lipsea o pungă.
– Mărie, unde-i punga cu carnea?
Maria a ridicat din umeri:
– Păi n-ai zis tu să o pui în portbagaj?
– Eu? Am crezut că tu ai pus-o!
După zece minute de căutări, au realizat că punga fusese uitată în coșul de cumpărături din parcare. Ion, resemnat:
– No, bine, Mărie… data viitoare luăm carne direct de la porcul din curte, că ăla nu se pierde!😜😜😜
