marți, 2 decembrie 2025

Maria și Ion și magia cadourilor de Moș Nicolae

Credit foto: (Canva,com)

În fiecare an, odată cu apropierea iernii, în sufletele oamenilor se trezește o senzație subtilă de nostalgie și nerăbdare. Mirosul de cozonaci, luminițele care încep să apară pe străzi și primii fulgi de zăpadă creează atmosfera perfectă pentru una dintre cele mai îndrăgite sărbători: **Moș Nicolae**. În această poveste, Maria și Ion, un cuplu obișnuit, dar plin de sensibilitate, se pregătesc să trăiască încă o dată magia cadourilor, a tradițiilor și a micilor surprize care transformă această noapte într-una specială.

Maria era genul de persoană care adora ritualurile. Pentru ea, perioada de început a lunii decembrie era un prilej de bucurie și de reîntoarcere la copilărie. Își amintea perfect cum, în fiecare an, își lustruia cu grijă ghetele și le așeza lângă ușă, sperând că Moș Nicolae va lăsa în ele cele mai frumoase cadouri. Deși trecuseră ani buni de când devenise adult, emoția aceea nu dispăruse niciodată. Pentru Maria, cadourile de Moș Nicolae nu erau doar niște obiecte, ci simboluri ale iubirii și grijii.

Ion, în schimb, era mai pragmatic. Nu pentru că nu i-ar fi plăcut tradiția, ci pentru că era genul care prefera surprizele simple, dar bine gândite. În fiecare an încerca să găsească pentru Maria cadoul perfect – ceva mic, dar încărcat de semnificație, care să arate că o cunoaște, o ascultă și o apreciază. Știa că Moș Nicolae nu înseamnă lux, ci gesturi autentice.

În seara de 5 decembrie, cei doi s-au întors acasă după o zi lungă la serviciu. Orașul era deja împodobit: vitrinele străluceau, iar copiii alergau nerăbdători, discutând cu entuziasm despre ce le va aduce Moșul. Pe drum, Maria observase un grup de colindători care repetau primele cântece de iarnă, iar atmosfera îi încălzise sufletul.

— Abia aștept să văd ce-mi aduce Moș Nicolae anul acesta, spuse ea zâmbind jucăuș.

— Poate ai fost cuminte, poate nu… răspunse Ion cu un aer misterios. Ai șansa să primești și o nuielușă!

Maria râse, știind că Ion se ținea de glume. Dar, în realitate, și ea pregătise pentru el ceva special. De câteva săptămâni se gândea la cadoul perfect. Auzise întâmplător că își dorea o pereche nouă de mănuși din lână groasă, așa că le cumpărase din timp și le împachetase frumos, adăugând o scrisoare în care îi amintea de toate momentele frumoase trăite împreună în anul ce trecuse.

Odată ajunși acasă, atmosfera de sărbătoare a început să prindă contur. Maria a aprins câteva lumânări parfumate cu scorțișoară și portocale, în timp ce Ion pregătea ceaiul lor preferat de iarnă. Cei doi s-au așezat la masa din bucătărie, povestind și savurând liniștea serii.

— Știi, spuse Maria, pentru mine Moș Nicolae este mai mult despre emoție decât despre cadou. Îmi place ideea de a ne aminti unii altora că suntem importanți.

— Sunt de acord, răspunse Ion. De asta și încerc să aleg ceva care să conteze, nu doar ceva frumos ambalat.

După ce au strâns masa, fiecare s-a retras în altă cameră pentru a pregăti micile surprize. Maria a pus mănușile și scrisoarea în ghetuțele lui Ion și i-a lăsat și un baton de ciocolată neagră, preferata lui. În timp ce făcea asta, își imagina reacția lui și simțea cum i se umple inima de bucurie.

Ion, la rândul lui, pregătise pentru Maria un cadou atent ales: o brățară fină cu un mic pandantiv în formă de fulg de zăpadă, simbolizând unicitatea ei. Știa că Maria iubește detaliile delicate, așa că se asigurase că totul arată impecabil. A strecurat însă și o nuielușă mică, aurie, doar ca să o provoace la un zâmbet.

Când ceasul s-a apropiat de miezul nopții, casa era deja scufundată într-o atmosferă caldă și liniștită. Afară ningea ușor, iar lumina felinarelor se reflecta în zăpadă, creând un peisaj desprins parcă din povești. Maria și Ion s-au culcat cu gândul la surprizele de dimineață.

La răsărit, Maria s-a trezit prima. A coborât tiptil, încă somnoroasă, și a zărit brățara strălucind în ghete. Zâmbetul i-a luminat fața pe loc. A luat în mână nuielușa și a izbucnit în râs, imaginându-și cum Ion se va amuza de reacția ei. Brățara însă o emoționase profund; simțea în gestul lui grijă, atenție și dragoste.

Ion a coborât câteva minute mai târziu. Când a descoperit mănușile din lână, ochii i s-au luminat.

— Asta înseamnă că m-ai ascultat când spuneam că îmi e frig la mâini, zise el cu un ton cald. Mulțumesc, Maria.

— Și eu îți mulțumesc, i-a răspuns ea. Cadourile de Moș Nicolae sunt mici, dar când sunt făcute din inimă devin mari.

Cei doi s-au îmbrățișat lângă bradul încă neîmpodobit, promițându-și să păstreze tradiția an de an și să ofere mereu cadouri care să reflecte dragostea lor. Pentru Maria și Ion, Moș Nicolae nu mai era doar o sărbătoare a copiilor, ci un ritual al lor, un mod de a-și reînnoi conexiunea și de a aduce lumină în viața de zi cu zi.

În timp ce savurau cafeaua de dimineață și priveau ninsoarea, amândoi simțeau că magia sărbătorilor nu stă în valoarea cadourilor, ci în emoția din spatele lor. Așa se întâmplă în fiecare familie care sărbătorește Moș Nicolae: este o noapte în care gesturile mici devin mari, iar iubirea se transformă în darul cel mai prețios.

Moș Nicolae rămâne, astfel, o tradiție care unește, emoționează și aduce lumină în inimile celor care cred în generozitate și în frumusețea momentelor simple.😜😜

duminică, 23 noiembrie 2025

Bubulina către Bulă, am fost la ghicitoare și mi-a spus că nu mă mai iubești

Credit foto: (Canva,com)

Bubulina ajunge acasă supărată, cu o falcă-n cer și cu una-n pământ. 
Îl cheamă pe Bulă: 
– Bulă, am fost la ghicitoare și mi-a spus că nu mă mai iubești.
– Ei, femeie.
– Este adevărat, așa mi-a zis!
– Și câți bani i-ai dat, Bubulino?!
– 200 de lei.
– Of, Bubulino. Eu puteam să îți spun asta gratis.😯😯😯- (Sursa Internet)
Este un banc tratati-l ca atare!

Bonus

Vasile, un om bătrân cu o nevastă tânără, dă colțul. 
La înmormântare, începe nevastă-sa, de ochii lumii, să urle din toți rărunchii:
– Vasileee, unde te duci tu, Vasile? Ia-mă cu tineee! Ia-mă, Vasile, nu pleca, Vasile! Ia-mă cu tineee!
Când să închidă coșciugul, o parte din rochia femeii se prinde înăuntru și pare să nu se mai desprindă. La care nevastă-sa, în șoaptă:
– Nu te prosti, mă, că am glumit! 😛

Salut, Bulă!
– Salut, vecine!
– Am auzi că te-ai însurat. Felicitări!
– Vecine, nu este adevărat. De unde ai scos-o pe asta?
– Păi, aseară, când a venit livratorul nepalez cu comanda la tine, te-am auzit zicând: „Draga mea soție, a venit shaorma!”
– Vecine, așa este, dar am zis așa doar ca să nu creadă nepalezul că mănânc singur ambele shaorme.😜

Discuţie între femei:
– Azi la serviciu, tipul cel nou m-a salutat de vreo zece ori. Cred că sigur îi place de mine…
– Nu neapărat, dragă! Să ştii că şi eu când trec pe lângă o persoană cunoscută dar insignifiantă și insipidă nu realizez că am mai văzut-o mai devreme în aceeaşi zi şi o salut din politețe, chiar şi de zece ori pe zi …😀

Bulă și Bubulina s-au căsătorit. 
A doua zi după nuntă, Bulă îl sună pe Ștrulă:
– Ia zi, Ștrulă, ți-a plăcut la nunta mea?
– Da, mâncarea a fost bună, băutura fină, restaurantul frumos. Aproape totul a fost perfect!
– De ce aproape, Ștrulă!
– Păi, Bulă, cum să ceri la dansul mirilor melodia ‘Să iubești două femei?😯

Vasul cu excursionişti, prins de o furtună violentă, era în pericol de a se scufunda. Un tânăr care ducea o viaţă mai dezordonată este deodată cuprins de
remuşcări, îngenunchează pe puntea care se clatină îngrozitor, îşi împreună mâinile şi cu ochii ridicaţi spre cer, se roagă:
– O, te rog, salvează-ne, Doamne, salvează-ne ! Dacă ne cruţi, îţi făgăduiesc să mă las de băutură, de jocurile de noroc, de înjurat… şi mai promit…
– Stai aşa! îl întrerupse prietena lui. Nu merge prea departe, mi se pare că văd un vas de salvare venind spre noi!😝

Tânăra soție o sună pe mama:
– Mamă, nenorocitul ăsta iar nu vrea să mănânce pastele pregătite de mine!
– Draga mea, nu te enerva, ia-l cu binișorul, spune-i că ai depus efort când ai pus la fiert pastele…
– Cum adică? Ce vrei să spui? Trebuiau fierte înainte de a le pune în farfurie?!😂😂- (Sursa Internet)
Sunt glume si bancuri si trebuie tratate ca atare!