Într-o noapte, un tip intră într-un bar şi cere barmanului o băutură...

Credit foto: (Canva,com)

Într-o noapte, un tip intră într-un bar şi cere barmanului o băutură. Apoi, el cere încă una. După ce a baut mai multe păhărele, barmanul devine îngrijorat.  

– Care este problema? întreabă barmanul

– Eu şi soţia mea am avut o dispută în urma căreia ea s-a jurat că nu mai vorbeşte cu mine un an întreg! explică tipul.

Barmanul s-a gândit la asta un timp:

– Dar, totuşi, nu este un lucru bun că ea nu mai vorbeste cu tine? întreabă barmanul.

– Ba da, dar astăzi se împlineşte un an de atunci…😀😀😀

Este un banc tratati-l ca atare!

Bonus

Bulă lipsește o noapte întreagă de acasă. A doua zi, dimineața, ajunge acasă și Bubulina îl ceartă, luându-l la întrebări:

– Unde ai fost, Bulă?

– Am dormit la Ștrulă.

– Nu mă minți că ai dormit la Ștrulă, că știu adevărul.

– Cum adică, de unde știi?

– Bulă, e simplu: eu am dormit azi-noapte la el și tu nu erai.😯

Un cioban stătea sprijinit în bâtă. Bâta era cam lungă şi ciobanul stătea un pic pe vârfuri. Un turist îi spune:

– Bade parcă e cam lungă bâta aia…

– Cam lungă…

– Şi de ce nu tai o bucată din ea?

– M-am gândit eu să tai o bucată din ea, dar vezi tu, aici unde ţin eu mâinile, pretinu de la care o am o făcut nişte modele cu brişca şi mi-e păcat să le tai.

– Dar de ce nu tai de jos bade?

– Doar nu mi-s nebun, că aici sus mi-i lungă, nu jos!😀

Bulă la şcoală este invitat de învăţătoare să spună o propoziţie. Bulă:

– “Calul paşte”.

– Bravo, Bulă!

A doua zi din nou trebuie să spună o propoziţie. Bulă:

– “Calul paşte”.

– Bravo, Bulă!

A treia zi istoria se repetă, Bulă răspunzând cu aceeaşi propoziţie:

– “Calul paşte”.

– Dar, Bulă, propoziţia asta mi-ai mai spus-o!

– Da, dar ăsta e alt cal…😮

Soţul şi soţia aveau un câine rău. Se hotărăsc să scape de el. Soţul ia câinele, se urcă în maşină şi îl duce la câteva străzi distanţă, îl lasă acolo. Se întoarce soţul acasă şi peste două ore, hop şi câinele la uşă. A doua zi, se urcă soţul în maşină, ia câinele şi îl duce în alt cartier. Se întoarce acasă, peste două ore, iar apare câinele la uşă. A treia zi, ia ăsta câinele îl bagă în maşină, dă ture prin oraş, o ia pe tot felul de străzi, se învârte, ajunge departe… Lasă câinele se urcă în maşină şi pleacă. Peste două ore sună telefonul în casă. Răspunde nevasta. La telefon se aude soţul:

– Nevastă, s-a întors câinele acasă?

– Da, s-a întors.

– Trimite-l după mine,m-am pierdut…😜

Două bătrâne sporovăiesc la o cafeluţă mică şi slabă:

– Am auzit, draga mea, că-ţi plac filmele deocheate!

– Şi de ce să nu-mi placă, în fond, la cei şaptezeci de ani ai mei e o plăcere total nevinovată.

– Da, dar îţi cumperi mereu bilet în primul rând din faţă. Nu vezi bine?

– Ba da, nici nu port ochelari, dar nu vreau să asist la ce se întâmplă în rândurile din spatele meu!😛

Părinţii lui Bulă se pregăteau să aibă un al doilea copil dar Bulă ura bebeluşii. 

Într-o dimineaţă, părinţii făceau planuri:

– Aşteptăm un al doilea copil. Casa asta e prea mică, o să trebuiască să ne mutăm într-una mai mare.

Când Bulă vine de la şcoală, părinţii vor să-i spună noutatea:

– Din cauza că urmează să nasc un frăţior al tău, o să ne mutăm într-o casă nouă!

– Degeaba, o să ne urmarească!😯😯- (Sursa Internet)

Sunt bancuri si trebuie tratate ca atare!

Maria și Ion și magia cadourilor de Moș Nicolae

Credit foto: (Canva,com)

În fiecare an, odată cu apropierea iernii, în sufletele oamenilor se trezește o senzație subtilă de nostalgie și nerăbdare. Mirosul de cozonaci, luminițele care încep să apară pe străzi și primii fulgi de zăpadă creează atmosfera perfectă pentru una dintre cele mai îndrăgite sărbători: **Moș Nicolae**. În această poveste, Maria și Ion, un cuplu obișnuit, dar plin de sensibilitate, se pregătesc să trăiască încă o dată magia cadourilor, a tradițiilor și a micilor surprize care transformă această noapte într-una specială.

Maria era genul de persoană care adora ritualurile. Pentru ea, perioada de început a lunii decembrie era un prilej de bucurie și de reîntoarcere la copilărie. Își amintea perfect cum, în fiecare an, își lustruia cu grijă ghetele și le așeza lângă ușă, sperând că Moș Nicolae va lăsa în ele cele mai frumoase cadouri. Deși trecuseră ani buni de când devenise adult, emoția aceea nu dispăruse niciodată. Pentru Maria, cadourile de Moș Nicolae nu erau doar niște obiecte, ci simboluri ale iubirii și grijii.

Ion, în schimb, era mai pragmatic. Nu pentru că nu i-ar fi plăcut tradiția, ci pentru că era genul care prefera surprizele simple, dar bine gândite. În fiecare an încerca să găsească pentru Maria cadoul perfect – ceva mic, dar încărcat de semnificație, care să arate că o cunoaște, o ascultă și o apreciază. Știa că Moș Nicolae nu înseamnă lux, ci gesturi autentice.

În seara de 5 decembrie, cei doi s-au întors acasă după o zi lungă la serviciu. Orașul era deja împodobit: vitrinele străluceau, iar copiii alergau nerăbdători, discutând cu entuziasm despre ce le va aduce Moșul. Pe drum, Maria observase un grup de colindători care repetau primele cântece de iarnă, iar atmosfera îi încălzise sufletul.

— Abia aștept să văd ce-mi aduce Moș Nicolae anul acesta, spuse ea zâmbind jucăuș.

— Poate ai fost cuminte, poate nu… răspunse Ion cu un aer misterios. Ai șansa să primești și o nuielușă!

Maria râse, știind că Ion se ținea de glume. Dar, în realitate, și ea pregătise pentru el ceva special. De câteva săptămâni se gândea la cadoul perfect. Auzise întâmplător că își dorea o pereche nouă de mănuși din lână groasă, așa că le cumpărase din timp și le împachetase frumos, adăugând o scrisoare în care îi amintea de toate momentele frumoase trăite împreună în anul ce trecuse.

Odată ajunși acasă, atmosfera de sărbătoare a început să prindă contur. Maria a aprins câteva lumânări parfumate cu scorțișoară și portocale, în timp ce Ion pregătea ceaiul lor preferat de iarnă. Cei doi s-au așezat la masa din bucătărie, povestind și savurând liniștea serii.

— Știi, spuse Maria, pentru mine Moș Nicolae este mai mult despre emoție decât despre cadou. Îmi place ideea de a ne aminti unii altora că suntem importanți.

— Sunt de acord, răspunse Ion. De asta și încerc să aleg ceva care să conteze, nu doar ceva frumos ambalat.

După ce au strâns masa, fiecare s-a retras în altă cameră pentru a pregăti micile surprize. Maria a pus mănușile și scrisoarea în ghetuțele lui Ion și i-a lăsat și un baton de ciocolată neagră, preferata lui. În timp ce făcea asta, își imagina reacția lui și simțea cum i se umple inima de bucurie.

Ion, la rândul lui, pregătise pentru Maria un cadou atent ales: o brățară fină cu un mic pandantiv în formă de fulg de zăpadă, simbolizând unicitatea ei. Știa că Maria iubește detaliile delicate, așa că se asigurase că totul arată impecabil. A strecurat însă și o nuielușă mică, aurie, doar ca să o provoace la un zâmbet.

Când ceasul s-a apropiat de miezul nopții, casa era deja scufundată într-o atmosferă caldă și liniștită. Afară ningea ușor, iar lumina felinarelor se reflecta în zăpadă, creând un peisaj desprins parcă din povești. Maria și Ion s-au culcat cu gândul la surprizele de dimineață.

La răsărit, Maria s-a trezit prima. A coborât tiptil, încă somnoroasă, și a zărit brățara strălucind în ghete. Zâmbetul i-a luminat fața pe loc. A luat în mână nuielușa și a izbucnit în râs, imaginându-și cum Ion se va amuza de reacția ei. Brățara însă o emoționase profund; simțea în gestul lui grijă, atenție și dragoste.

Ion a coborât câteva minute mai târziu. Când a descoperit mănușile din lână, ochii i s-au luminat.

— Asta înseamnă că m-ai ascultat când spuneam că îmi e frig la mâini, zise el cu un ton cald. Mulțumesc, Maria.

— Și eu îți mulțumesc, i-a răspuns ea. Cadourile de Moș Nicolae sunt mici, dar când sunt făcute din inimă devin mari.

Cei doi s-au îmbrățișat lângă bradul încă neîmpodobit, promițându-și să păstreze tradiția an de an și să ofere mereu cadouri care să reflecte dragostea lor. Pentru Maria și Ion, Moș Nicolae nu mai era doar o sărbătoare a copiilor, ci un ritual al lor, un mod de a-și reînnoi conexiunea și de a aduce lumină în viața de zi cu zi.

În timp ce savurau cafeaua de dimineață și priveau ninsoarea, amândoi simțeau că magia sărbătorilor nu stă în valoarea cadourilor, ci în emoția din spatele lor. Așa se întâmplă în fiecare familie care sărbătorește Moș Nicolae: este o noapte în care gesturile mici devin mari, iar iubirea se transformă în darul cel mai prețios.

Moș Nicolae rămâne, astfel, o tradiție care unește, emoționează și aduce lumină în inimile celor care cred în generozitate și în frumusețea momentelor simple.😜😜