Vasile și Costel la o bere!

Vasile și Costel la o bere:

— Măi Costele, am auzit că ai fost la doctorul ăla scump de la Iași ca să slăbești, că te făcuseși cât un dulap cu trei uși! zice Vasile la o bere.

— Am fost, măi cumătre, am fost... Mi-o dat o dietă modernă, de-i spune „intermitentă”, zice Costel oftând de foame.

— Ș-apoi cum vine asta, măi băiatule? Ce ai voie să mănânci în dieta asta de la oraș?

— Păi mi-o zis așa: timp de opt ore pe zi am voie să mănânc orice, iar restul de șaisprezece ore nu am voie să pun nimic în gură, doar apă plată!

— Păi și funcționează, măi creștine? Te simți mai ușor după o săptămână de regim?

— Apăi, cum să-ți spun... În alea opt ore mănânc de rup, de nu mai poate nevasta să facă față cu gătitul!

— Păi și în restul de șaisprezece ore ce faci, măi Costele, cum reziști fără mâncare?

— Ei, cum să rezist... În restul de șaisprezece ore dorm neîntors, că dacă mă trezesc din greșeală, mănânc și frigiderul cu tot cu magneții de pe el!😛😛😛

Este un banc tratati-l ca atare!

Bonus

Bulă și examenul de căpitan:

— Băi Bulă, am auzit că ai dat examenul de căpitan de navă la Constanța și te-au picat comisarii, zice Ștrulică la o bere.

— M-au picat, măi cumătre, m-au picat din cauza unei întrebări încuiate, de parcă voiau să mă vadă la sapă de lemn! se plânge Bulă.

— Ș-apoi ce te-au întrebat, măi băiatule, de te-ai blocat în halul ăsta?

— Păi, m-au întrebat așa: „Dacă vine un uragan din dreapta, ce faci, domnule marinar?”... Și eu am zis că arunc ancora!

— Păi și e bine, nu? Și dacă mai vine un uragan și din stânga?

— Am zis că mai arunc o ancoră! Și dacă mai vine unul din față, mai arunc o ancoră!

— Păi bine, măi Bulă, și de unde naiba aveai tu atâtea ancore pe vas?

— Ei, de unde? Păi exact asta m-a întrebat și comisarul... Iar eu i-am răspuns simplu: „Dar dumneata de unde naiba aduci atâtea uragane, măi deșteptule, din buzunar?!”😃

Păcală și ratele la bancă:

— Păi bine, măi Păcală, te văzui ieșind din banca aia mare de la oraș cu fața albă ca varul, zise Tândală mirat.

— Fusei, măi Tândală, fusei să iau un împrumut de bani, că voiam să-mi iau și eu căruță modernă, cu aer condiționat.

— Păi și nu-ți dădură banii domnii ăia de la ghișeu, de ești așa de supărat?

— Păi mi-i dădură, da' mă pusseră să semnez un morman de hârtii și mi-zisseră că trebuie să dau înapoi dublu timp de treizeci de ani!

— Aoleu! Păi și ce le ziseși, măi băiatule, când auzii de atâția ani de sclavie?

— Păi le zisei că eu semnez bucuros, da' să scrie acolo în contract că dacă eu mor peste zece ani, banca rămâne cu restul de plată... și s-au uitat la mine de parcă eu eram ăla hoț, nu ei!😜

La pescuit pe gheață:

— Păi bine, mândro, te duseși la pescuit pe gheață și veniși înapoi cu mâna goală și cu fruntea spartă? o întreabă soțul mirat.

— Păi fusei, măi Viorele, da' dădui peste o problemă mare de tot acolo, pe lacul ăla înghețat!

— Păi ce problemă, fată? Nu putuși să faci și tu o gaură mică în gheață cu toporul, cum face toată lumea?

— Păi tocmai asta e! Când dădui prima dată cu toporul, se auzi o voce groasă de sus: „Aici nu-i pește!”

— Aoleu! Și ce făcuși, te speriași de vocea lui Dumnezeu?

— Păi mă mutai mai încolo și dădui iar... Și vocea strigă și mai tare: „N-auzi că aici nu-i pește?!”

— Păi și cine era, fată, până la urmă, de te lovi de te făcu zob?

— Păi era directorul patinoarului din spatele blocului, care ieșise la balcon cu mătura să mă alunge!😮

Petrecerea de argint:

— Măi Marine, auzii că făcurăți petrecere mare în weekend, nuntă de argint, 25 de ani de căsnicie! zice vecinul Tache peste gard.

— Făcurăm, băi Tache, făcurăm... Fusese toată lumea din sat, muzică, lăutari, mâncare ca la restaurant!

— Păi și nevastă-ta, Floarea, fuse mulțumită? Ce cadou frumos îi mai dădeși tu după atâția ani de îndurat?

— Păi o dusei la Paris, măi Tache! O lăsai acolo în centru, lângă turnul ăla mare, să vadă și ea lumea!

— Aoleu, ce frumos! Și pentru nunta de aur, de 50 de ani, ce planuri mai aveți, măi Marine?

— Păi, dacă strâng destui bani până atunci... mă duc înapoi la Paris ca să o aduc și acasă! 😀

Soacra și rețeta secretă:

— Ginerică, dragă, ia gustă tu oleacă din sarmalele astea, că le-am făcut după o rețetă nouă, zice soacra cu ochii mijiți.

— Hm, cam ciudat gust au, mamă soacră... Ce-ai pus în ele de sunt așa de iuți și de ciudate? întreabă Costel, mestecând cu noduri.

— Ei, am pus și eu un ingredient secret, adus tocmai de la mănăstire, de la maici... Cică dă putere!

— Păi, mie nu-mi dă putere deloc, mamă soacră, din contră, simt că mă ia cu amețeală și mă strânge în spate!

— Ian caută-ți căutătura, ginerică! Rețeta se numește „Sarmalele Iertării”...

— Iertării?! Păi de ce-i spune așa, mamă soacră?!

— Păi, că după ce mănânci vreo trei, începi să-ți ceri iertare de la toți cunoscuții, că altă șansă nu mai ai până vine salvarea!😯😯😯

Sunt glume si bancuri, tratati-le ca atare!

Mărturia lui Vasile de la Prut

Mărturia de la Prut: 

– Băi Vasile, am auzit că sâmbăta trecută ai prins un somn la Prut de trei metri și cincizeci de kilograme, mări tăi!

– Ei, na, Ghiorghiță, cine te-o mințit în halul ăsta, că doar știi că eu sunt om cinstit și nu înfloresc lucrurile ca alții?

– Păi așa se laudă nevastă-ta prin sat, că abia l-ați băgat în portbagajul de la Dacie!

– Fă, lasă vorba lumii... Somnul n-avea mai mult de un metru, da' când l-am scos din apă, avea la gât un lanț de aur cu un ceas rusesc!

– Și ce-i cu asta, băi Vasile, ceasul ăla mai mergea după atâta timp stat pe fundul apei?

– Băi, nu doar că mergea, da' când l-am potrivit, arăta exact ora la care nevastă-mea o să mă creadă că am fost la pescuit, nu la crâșmă!😛😛😛

Este un banc tratati-l ca atare!

Bonus

Șezlongul și logica din Ardeal:

– No, Mărie, uită-te și tu la domnii ăștia de la Capitală... Dau câte o sută de lei pe zi ca să stea pe scaunele astea de plastic lungi.

– Ioane, alea-s șezlonguri, măi omule, nu-s scaune de birt! Toată lumea bună stă pe ele la soare.

– Apăi, Mărie, eu nu dau niciun leu, că am adus de acasă pătura aia mare de lână de la bunica și stăm boierește pe nisip.

– Ioane, da' pe pătură intră toate gângăniile și ne intră nisipul și în suflet când bate vântul ăsta de la mare!

– No, lasă să intre, Mărie... Că la banii pe care i-am economisit, când ajungem acasă în Ardeal ne cumpărăm balastieră, nu glumă!😮

Minunea din satul vecin:

– Măi Ghiorghiță, auzit-ai tu ce minune s-o întâmplat la biserica din satul celălalt, acu' două zile?

– N-am auzit, băi Ilie, că eu am stat numai la crâșmă, am avut treabă multă cu niște cumătri.

– Cică un orb s-o tămăduit pe loc după ce-o băut un păhăruț de agheasmă de la părintele!

– Ei, lasă acu', asta-i nimica toată... Să vezi ce minune am pățit eu aseară, de-am rămas mască!

– Ia zi, mări, ce-ai pățit, te-ai vindecat și tu de vreo boală?

– Băi, am băut zece beri și cinci sute de rachiu... și când am ieșit, nu mai vedeam deloc mașina de poliție din parcare!😜

Cadoul perfect de Paște:

– No, dragă noră, tot te lăudai tu că mergi la mall la Cluj să-mi iei un cadou de Paște... Unde-i?

– Tulai, mamă soacră, păi cum să uit! V-am cumpărat o rochie de mătase neagră, lungă și tare elegantă.

– No, bine, da' de ce neagră, fată dragă? Doar nu merg la înmormântare, Doamne ferește și apără!

– Păi m-am gândit pe termen lung, mamă soacră, să nu mai cheltuim alți bani mai încolo...

– Cum adică pe termen lung, noră? Crezi că mă trec așa repede din viață?

– No, eu nu zic nimic, da' modelul ăsta se demodează greu și voiam să fiu sigură că vă vine turnată!😂

Olteanul și GPS-ul buclucaș:

– Marine, muică, ce puserși acolo pe bordul la mașină, de vorbește o muiere străină cu tine și-ți zice pe unde s-o iei?

– Taci, Leano, că ăsta e GPS modern, cu comandă vocală, îmi arată drumul cel mai scurt spre Craiova, să nu ne rătăcim ca proștii!

– Păi și de ce zice muierea aia acum: „În opt sute de metri, întoarceți de urgență pe unde ați venit”?

– Las-o dracu' de nebună, Leano, că nu știe ea mai bine ca mine scurtăturile prin tarlaua de praz!

*(După cinci minute, mașina rămâne blocată până la portiere în nămol)*

– Păi vezi, Marine, te băgăși în șanț! Acu' ce mai zice deșteapta aia din aparat?

– Păi nu mai zice nimic, muică... Aoftă o dată lung și scrise pe ecran: „Vă urez succes, eu am coborât la prima stație!”😜

Banana de mare și adrenalina:

– Marine, muică, hai să ne dăm și noi cu „banana” aia gonflabilă pe care o trage șalupa, că văd că toată tinerețea țipă de bucurie!

– Păi ce să căutăm noi acolo, Mărie, că e periculos, ne aruncă ăla în valuri de ne sar capacele!

– Hai, Marine, nu fii fricos, că am văzut că la final îți dă și o diplomă de curaj de la salvamari.

– No bine, Mărie, hai să mergem, dacă zici tu că-i cu diplomă și ne vede satul pe Facebook.

*(După zece minute de mers în viteză și trei căzături în apă)*

– Păi bine, Marine, de ce te ții strâns de piciorul meu și nu dai drumul, că mă scufunzi și pe mine?

– Păi mă țin, Mărie, că dacă tot plăgii biletul, măcar să mă îngropi în pământ românesc, nu în nămolul de la Techirghiol!😀😀

Sunt glume si bancuri, trebuie tratate ca atare!