Nunta de aur și secretul căsniciei!

Nunta de aur și secretul căsniciei:

— No, bade Ioane, mare minune și mare bucurie în satul nostru, că făcurăți cincizeci de ani de la nuntă!

— Păi făcut, măi nepoate, că a trecut vremea ca apa pe Someș, nici nu știu când s-o dus viața.

— Dar zi-mi și mie, unchiașule, care-i secretul de nu v-ați sfădit niciodată în atâția ani de zile?

— Apoi, dragul meu, secretul l-am stabilit încă din prima zi de după nuntă, când am venit de la biserică.

— No, și ce-ați stabilit, că tare-s curios să aflu și eu, că amu mă-nsor și eu în toamnă?

— Am vorbit cu nevastă-mea și am împărțit treburile gospodărești foarte clar, ca să nu fie discuții.

— Adicătelea cum le-ați împărțit, bade?

— Păi ea hotărăște treburile mici: ce mâncăm, unde mergem în concediu, ce mobilă luăm și cum cheltuim banii.

— Și matale ce hotărăști atunci, bade Ioane?

— Iară eu hotărășc treburile mari, alea importante: dacă intră Ucraina în UE, ce face America cu China și dacă se mai scumpește benzina!😂😂😂

Este un banc tratati-l ca atare!

Bonus

Salvamarul din Costinești:

— No, bade Ioane, ce stai așa abătut pe șezlong, de parcă ți s-ar fi înecat toate corăbiile în Marea Neagră?

— Apoi, dragul meu, nu mi s-au înecat corăbiile, da' sunt tare supărat pe salvamarul ăsta tânăr de la foișor.

— De ce, bade, că doar băieții ăia își fac datoria și salvează lumea de la înec?

— No, tocmai asta-i problema! Nevastă-mea o început să urle că o luat-o curentul pe soacră-mea și o duce în larg.

— Și salvamarul n-o sărit repede în apă după ea, cum scrie la regulament?

— Ba o sărit, măi nepoate, că-i tânăr și are mușchi... S-o dus ca o săgeată și o adus-o la mal vie și nevătămată!

— Păi și atunci de ce ești supărat pe el, bade Ioane, că doar a făcut o faptă bună?

— Păi sunt supărat că i-am dat cincizeci de euro înainte să sară în apă, ca să se facă că nu o vede, și el mi-i o dat înapoi pe motiv că n-are mărunțiș pentru rest!😃

Moldoveanul la magazinul de fițe din Mall:

— Bună ziua, domnule! Cu ce vă pot ajuta în magazinul nostru de haine de firmă?

— Să trăiți, domnișoară! Caut și eu o pereche de blugi din ăia rupți, cum poartă tineretul din ziua de azi.

— Sigur că da, avem acest model de ultimă colecție, adus direct de la Milano, la doar cinci sute de lei.

— Ioi, da' tare scumpi mai sunt, domnișoară... Și văd că sunt rupți exact în genunchi și pe la buzunare!

— Păi acesta este designul, domnule, plătiți brandul și stilul nonconformist!

— Apăi, domnișoară dragă, dacă-i așa, înseamnă că eu acasă am o întreagă colecție de lux în șură!

— Zău? Și de unde le aveți?

— Păi am trei perechi de pantaloni cu care am cules via anul trecut și i-au rupt câinii din curte... Vin mâine să vi-i vând la jumătate de preț!😝

Scrisoarea de dragoste trimisă de pe front:

— Păi băi Bulă, ce scrisoare lungă scrisesi tu acilea de trei pagini, de te prinse miezul nopții la popotă?

— Scrisei și eu o scrisoare de dragoste pentru nevastă-mea, dom’ căpitan, să știe că o iubesc și mie dor de ea.

— Păi și de ce ai cenzurat cu negru toate rândurile de la mijloc, că doar nu ai scris secrete militare?

— Păi nu scrisei secrete, muică! Dar o cunosc eu bine pe Maricica mea, e curioasă de nu mai poate.

— Păi și atunci de ce le-ai șters, măi soldatule?

— Păi le cenzurai ca să creadă că m-au pus de la comandament să ascund detalii importante din misiune... că dacă citea că doar m-am plâns de mâncare și de ciorapi, nu-mi mai trimitea pachet de Crăciun!😮

Ședința de bloc din Cluj:

— No, dragă vecine, fost-ai aseară la ședința asociației de proprietari, că s-o discutat treabă mare despre parcarea inteligentă?

— Fost, măi Ioane, cum să nu fiu? Mare ceartă o fost acolo, de ziceai că se împarte averea județului, nu locurile de parcare.

— Și ce-o stabilit administratorul ăla tânăr, că am auzit că vrea să pună senzori peste tot?

— Apoi, o zis că de luna viitoare fiecare loc o să aibă cod de bare și, când vii acasă, scanezi cu mașina ca să se ridice barieră automată.

— Ioi, tulai, da' dacă vine cumnatul meu de la țară cu Loganul ăla vechi din 2004, el ce scanează?

— Păi tocmai asta am întrebat și eu! Și administratorul o zis că pentru mașinile vechi o să punem un indicator special la intrare: „Parcare pentru piese de muzeu, vă rugăm nu atingeți exponatele!”.😀

Școala de șoferi din Moldova:

— Măi Ghiorghiță, flăcăuule, am auzit că ai dat ieri examenul pentru permisul de conducere la oraș. Cum a fost, ai luat din prima?

— Apăi, bre Costică, nu l-am luat, că polițistul ăla de la examinări o fost tare pus pe harță cu mine din prima clipă când m-am urcat la volan.

— Zău? Dar ce i-ai făcut, măi băiatule, că doar tu ești băiat liniștit și așezat?

— Păi am pornit mașina, am mers vreo doi metri și el mi-o strigat deodată: „Soldat, oprește imediat că trec pietonii pe zebră!”.

— Și tu ce-ai făcut, nu ai apăsat pe frână cum scrie la carte?

— Apăi, am apăsat eu, da' de emoție am strigat și eu înapoi: „Să trăiți, domn' comandant, i-am văzut, da' la cum trec ei de încet, cred că mai repede terminăm noi războiul decât trec ei strada!”.😛😛

Sunt glume si bancuri, trebuie tratate ca atare!